MINTEA OMULUI. Atacul de panică

Fiecare dintre noi avem o teamă... poate frica de întuneric, frica de singurătate, etc..

În ultimii ani am întâlnit tot mai des persoane cu atacuri de panică. Am început să mă întreb de ce atât de mulţi tineri suferă din această cauză. Probabil că la fiecare persoană atacul s-a declanşat dintr-un anumit motiv, dar e greu de identificat cu siguranţă cauza acestor simptome, nu chiar placute.

Din păcate, există oameni care au atacuri de panică şi s-au izolat complet. Nu mai ies din casă aproape deloc. De curând am vorbit cu cineva care se află în această situaţie, nu mai iese din casă. Dar problema cea mai mare este că...se crede mort. Nici măcar nu vreau să-mi imaginez ce este în mintea acelui om, ce poate să simtă. Este cumplit.

Atacul de panică. Cum îl recunoaştem? Ce optiuni de tratament sunt?

Cum recunoaşteţi un atac de panică?

Atacurile de panică sunt episoade neaşteptate de frică şi anxietate, care determină simptome precum creşterea ritmului cardiac, îngreunarea respiratiei. Atacurile de panică provoacă un stres copleşitor, care e mai mare decât ar declanşa acea situaţie în mod obisnuit. Oamenii care au atacuri de panică se simt ca şi cum ar trăi un infarct sau  îşi pierd controlul gândurilor. De multe ori, aceste persoane caută asistenţă medicală de urgenţă pentru aceste simptome. Potrivit unor estimări, 30 la sută dintre adulţi trăiesc cel puţin un atac de panică pe parcursul vieţii.

Atacurile de panică încep de multe ori dintr-o dată şi fără avertisment. Din momentul în care încep, ating punctul de maximă intensitate în 10 minute şi durează aproximativ 30 de minute. Totuşi, nu există două atacuri de panică la fel şi unii pacienţi au raportat atacuri de panică care au durat câteva ore sau chiar o zi întreagă. Atacurile de panică pot apărea oricând în timpul stării de veghe sau de somn şi o mare parte dintre pacienţi spun că atacurile de panică i-au trezit în timpul nopţii.

Deşi atacurile de panică sunt relativ asemănătoare între ele, pot avea loc în următoarele trei tipuri de situaţii, potrivit Asociaţiei Americane a Tulburărilor de Anxietate:
• Neaşteptate. Un atac de panică ce are loc fără avertisment şi fără motiv aparent.
• Situaţional. Un  atac de panică ce apare într-un set anume de circumstanţe. De exemplu, persoana manifestă simptomele când se află într-o mulţime de oameni.• Predispuse situaţional. Sunt situaţii în care persoana manifestă atacurile de panică şi altele în care nu se întâmplă acest lucru.

Deşi atacurile de panică sunt înspăimântătoare pentru cei mai mulţi pacienţi, ele tind să fie inofensive. Mulţi oameni au doar unul sau două atacuri de panică pe tot parcursul vieţii. Totuşi, cei care au trecut prin atacuri de panică repetate pot fi diagnosticaţi cu tulburare de panică, care presupune, de obicei, cel puţin patru atacuri de panică pe lună. Pacienţii cu tulburare de panică ajung să evite situaţiile care tind să inducă atacurile. De exemplu, o persoană care a avut un atac de panică în timp ce conducea masina peste un pod, poate ajunge să evite toate podurile. Evitările pot conduce la izolare şi afectează negativ calitatea vieţii, la creşterea riscului de depresie, abuz de substanţe şi chiar suicid. Cei care suferă de atacuri de panică în mod regulat, au un risc crescut pentru a dezvolta agorafobie, ceea ce înseamnă incapacitatea de a se mişca dincolo de limitele confortabile (de exemplu, propria casă) din cauza anxietăţii crescute.

Opţiuni de tratament pentru atacul de panică

Pacienţii care au atacuri de panică au diferite optiuni de tratament. În cele mai multe cazuri, tratamentul eficient constă într-o combinaţie de psihoterapie şi medicaţie.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală îi poate ajuta pe pacienţi să învete noi modalităţi de a face faţă atacurilor de panică atunci când au loc. Pacienţii învaţă să recunoască semnele unui atac de panică iminent şi cum să folosească tehnicile de respiraţie şi relaxare, pentru a reduce simptomele. Pot învăţa cum să schimbe felul în care gândesc despre atacurile de panică, într-un mod mai realist, şi să înţeleagă că sunt inofensive din punct de vedere medical. în plus, pacienţii pot fi expuşi repetat la stimulii care le cauzează anxietatea pentru a depăşi sursa fricii lor.

Dacă se optează pentru tratament medicamentos, cu antidepresive şi anxiolitice, acesta trebuie urmărit îndeaproape de specialist.
Cei mai mulţi pacienţi solicită psihoterapie de scurtă durată şi folosirea concomitentă a medicamentelor, pentru a învăţa să controleze atacurile de panică. Tratamentul potrivit reduce sau previne atacul de panică în proporţie de 70% până la 90 %, conform studiilor Asociaţiei Naţionale de Sănătate Mentală a Statelor Unite.

Sursa: http://yourtotalhealth.ivillage.com/panic-attacks.html
traducere: psih. Ana-Maria Lipovan

O situaţie de criză. Corpul tău se concentrează pe supravieţuirea pe termen scurt. Nivelul de adrenalină creşte, presiunea sângelui se ridică, respiri din ce în ce mai repede. Picioarele sunt gata de fugă, braţele sunt încordate, gata pentru luptă. Pupilele sunt dilatate, gata pentru a primi mai multă lumină. Simţi pericolul iminent, ştii că ceva nu e în regulă. Nu, nu este o secvenţă dintr-un film de acţiune, e un atac de panică.

Atacurile de panică sunt cele mai răspândite afecţiuni psihice, afectând unul din 75 oameni. Cel puţin 1,6% din adulţii americani, adică 3 milioane oameni, vor avea un atac de panică într-un anumit moment al vieţii lor. Acesta este un episod brusc şi copleşitor de frică, fără vreun motiv aparent. Pentru a vedea dacă eşti expus unui atac de panică, trebuie să arunci o privire asupra nivelului de stres al vieţii tale, acesta declanşând mai multă frică decât orice alt eveniment.

Atacurile de panică se pot petrece oricând, chiar şi în timpul somnului. Un atac durează de obicei până la 10 minute, dar unele simptome pot dura şi mai mult. Acestea vin adesea însoţite de transpiraţie, bătăi accelerate ale inimii, dureri de piept, sufocare, ameţeală, tremurare, amorţire a membrelor, teroare, frică de înnebunire sau dorinţă de evadare. Printre lucrurile care cauzează atacurile, cele importante sunt evenimentele majore din viaţa unei persoane, precum căsătoria sau naşterea unui copil, stresul sever, o dispoziţie genetică, tulburări hormonale sau antecedente de traumă emoţională. Atacurile de panică sunt neaşteptate, venind brusc, fără avertisment sau fără vreun motiv anume, petrecându-se repetat.

Mintea este imediat umplută de gânduri că ai putea muri din cauza unui infarct, că te-ai putea sufoca, că vei innebuni sau vei pierde controlul. Mintea umană reţine cu uşurinţă circumstanţele în care un atac de panica s-a petrecut aşa că, data următoare, un răspuns de panică este declanşat de o situaţie sau un mediu pe care mintea nu l-a putut gestiona eficient.

Atacurile de panică sunt deseori urmate de agorafobie, teama de spaţii largi. Dintr-o perspectivă a evoluţiei, tema este justificată din moment ce, acum mii de ani, spaţiile deschise reprezentau posibilitatea atacurilor de animale.

60% din atacurile de panică sunt acompaniate de hiperventilaţie, un semn că este prea mult oxigen şi că este nevoie de o anumită cantitate de dioxid de carbon pentru corpul nostru. Pierderea de CO2 se poate preveni prin ţinerea respiraţiei. Respiratul într-o pungă de hârtie este, de asemenea, o tehnică folositoare. Exerciţiile sunt cel mai bun mod de "resetare" a respiraţiei ce devine haotică după un atac.
Partea creierului unde se petrece atacul este una primitivă, menită pentru supravieţuire şi nu pentru rezolvarea situaţiilor complexe. Nu partea raţională a creierului gestionează situaţiile de criză, ci cea iraţională. 

Gestionarea unui atac de panică de unul singur este relativ simplă. Dacă o persoană a fost diagnosticată cu aceste simptome, unele tehnici pot opri atacul. Primul pas este relaxarea muşchilor, conştientizarea tensiunii, urmată de încordarea şi relaxarea repetată a muschilor. Urmează încetinirea ritmului haotic de respiraţie, respirând ca şi cum ai sufla o lumânare. Plasarea mâinilor pe stomac pentru a simţi ritmul respiraţiei este recomandată.

Exceptând tratamentul de acasă, o combinaţie de psihoterapie şi medicamente produce rezultate bune. Progresul este în general observat în 6 până la 8 luni. Majoritatea specialiştilor sunt de acord în privinţa combinării terapiilor cognitive şi de comportament, pentru tratarea crizelor de panică.

Multe persoane au probleme cu prietenii, familia sau slujba în timp ce se luptă cu atacurile de panică, sunt mai înclinati spre consumul de alcool sau abuzul de droguri, au un risc mai mare de a se sinucide, petrec mai mult timp în camerele de urgenţă ale spitalelor şi mai puţin timp cu hobby-urile lor, sportul sau cu activităţi plăcute, tind să fie dependenţi din punct de vedere financiar de alţii, se simt mai puţin sănătoşi din punct de vedere psihic şi fizic, simt teama de a se îndeparta de casă.

articol preluat de pe news.softpedia.com